Ştefan Cazimir (10 noiembrie 1932, Iaşi) a fost unul dintre cei mai importanți filologi români contemporani. A fost un om al catedrei și om al scrisului, ca istoric literar și eseist.

Fiul Feigăi (născută Blumenfeld), profesoară, şi al lui Ştrul Cazimir, Ștefan Cazimir (al cărui prenume la naştere era Ştrul) a urmat şcoala primară la Iaşi şi liceul la Piatra Neamţ, unde a trecut bacalaureatul în 1951. Student la Facultatea de Filologie, Secţia Limba şi literatura română, a Universităţii din Bucureşti (1951-1955), a devenit aici cadru didactic, parcurgând toate gradele până la acela de profesor. Şi-a luat doctoratul în filologie cu teza Aspecte ale comicului la Caragiale (1967).

Era pasionat de epigrame și a devenit vicepreşedinte al Asociaţiei Umoriştilor Români. Din 1990, a fost deputat în Parlamentul României, iniţial ca reprezentant al Partidului Liber-Schimbist, al cărui fondator a fost.

A semnat numeroase lucrări valoroase. Debutează în presa literară cu articolul Despre arta parodiei în literatura română („Steaua”, 1957). Colaborează la „Viaţa românească”, „Steaua”, „România literară”, „Luceafărul”, „Revista de istorie şi teorie literară”, „Adevărul”, „Cronica politică”, „Parlamentul”, „Adevărul literar şi artistic” etc. Debutul său ca editor l-a reprezentat antologia comentată Pionierii romanului românesc (1962).

Preocupat constant de opera lui I.L. Caragiale şi remarcându-se ca un bun specialist în materie, i-a consacrat mai multe lucrări: Caragiale. Universul comic (1967), Nu numai Caragiale(1984; Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti) şi I.L. Caragiale faţă cu kitschul(1988) etc. Prima lucrare, pornind de la teza de doctorat, este o monografie a comicului caragialean, studiu sistematic propunându-şi să-l fixeze mai precis pe scriitor în marea tradiţie comediografică şi să-i definească „orizontul tipologic” şi „mijloacele”, apartenenţa stilistică. După un examen minuţios al „filiaţiilor” şi al „influenţelor”, cercetătorul argumentează o dată mai mult originalitatea marelui dramaturg român.

Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără cartea Alfabetul de tranziție, publicată pentru prima oară în 1986. Profesorul Cazimir spunea despre această carte: Voiam o carte care să umple, provizoriu, un gol al istoriei româneștiși anume perioada 1821-1860. O perioadă foarte largă (cam cât perioada comunistă), aflată sub semnul schimbării. Alfabetul de tranzițieîși fixează atenția asupra perioadei 1830-1860, când țărileromâne părăsesc modelul oriental în favoarea celui occidental, iar amploarea fără precedent a schimbărilor cuprinde toate sferele vieții sociale. Titlul cărții nu acoperă strict decât una din secțiunile ei, altminteri justificându-se doar în sens figurat.”

Ca tipologie, Alfabetul de tranziţie (1986) este o carte înrudită cu I.L. Caragiale faţă cu kitschul, îl arată pe Cazimir în cea mai autentică ipostază a lui, şi anume în cea de eseist, care foloseşte din plin cunoştinţele istoricului literar, adăugând altele, mereu bogate şi noi, precum cele de istoria mentalităţilor, de sociologia modei, critica receptării etc., toate lăsându-se comunicate o dată mai mult într-un stil doar aparent didactic, percutant şi delectabil.

Cazimir abordează dintr-un unghi inedit vechea teză a „formelor fără fond”, ajungând la altă concluzie decât cea junimistă. Referindu-se la epoca de tranziţie 1830-1860, el observă că „dorul imitaţiei” nu se află neapărat în relaţii de excludere cu „duhul naţional”. Eseistul convoacă şi aici toate artele spre a demonstra că schimbările se produc în lanţ, de la modă, la mobilier şi la stilul de viaţă, şi că ele sunt variabile, după sex, vârstă, condiţie socială, grad de cultură. În spirit polemic, el afirmă rolul creator al „formelor”, care au atras fondul și l-au generat.

Înmormântarea profesorului Ștefan Cazimir va avea loc la Cimitirul Evreiesc din Șoseaua Giurgiului nr. 162 din București, vineri, 6 august 2021, la ora 13:30. 

Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România „Wilhelm Filderman" a adoptat filmul Exil Shanghai, regizat de Ulrike Oettinger (1997).
 
Proiecția va avea loc sâmbătă, 19 iunie, ora 13:30 la Cinemateca Eforie.
 
Vă așteptăm la film!
 
SINOPSIS
”Exile Shanghai” este o odisee care spune poveștile de viață a șase evrei germani, austrieci și ruși, care și-au găsit în Shanghai un refugiu în fața persecuției pe care au trăit-o în țările din care au venit - de la sefarzi ai mijlocului de secol XIX, la emigranți ruși care au scăpat de pogromuri și până la europeni care au fugit din calea politicii de exterminare a celui de-al Treilea Reich. Filmul prezintă o comunitate pierdută, plină de contradicții, prinsă între luxoasa viață colonială, deliciile sociale și gastronomice ale Vienei și ale Berlinului, existența unei scene queer alături de mizeria și nefericirea noilor ghetouri, precum și uriașele schimbări ce aveau să vină: războiul, ocupația japoneză, revoluția. Ulrike Ottinger optează mai ales pentru montarea amintirilor acestor oameni împreună cu imagini ale Shanghaiului din prezent, stârnindu-ne astfel imaginația: putem vedea pe ecranul nostru mental lucruri care nu mai sunt acolo. (Vanina Vignal)
 
Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România „Wilhelm Filderman” continuă parteneriatul cu Institutul Național al Patrimoniului, privind digitalizarea volumelor editate de instituție și punerea lor în circuitul muzeal național și internațional, semnat în anul 2020.

 

Foto: Revista Cultului Mozaic, nr. 151-200, Decembrie 1966 - Februarie 1969 

 

Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România „Wilhelm Filderman” își exprimă dezacordul față de gestul Primarului din Iași, Mihai Chirică, de a promova memoria unuia dintre liderii antisemiți și antidemocrați din România interbelică, Octavian Goga, prin expunerea unui bust în inima Iașului.

Considerăm această acțiune drept un act iresponsabil. Argumentele poziției CSIER-WF au fost expuse de directorul Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România „Wilhelm Filderman”, istoricul Adrian Cioflâncă, în următorul articol: https://adriancioflanca.blogspot.com/2021/04/un-act-iresponsabil.html?fbclid=IwAR1Ic1RscP5y_sfpRjKHNPcmqzM7qZR6TuurpgOSnQa3zfo8D1302rdgSCI

Fragment din articolul lui Adrian Cioflâncă: „Dincolo de opera sa literară, poetul ardelean a fost valorizat pentru naționalismul său. Din acest motiv a fost promovat de presa antisemită (de o mare parte a ei), a fost ridicat în slăvi de propaganda antonesciană și tot de aceea a fost redescoperit de național-comunismul ceaușist. 

Ce valori promova Goga? Era fascinat de dictatură, de fascism, de antisemitism. Ce a făcut din poziția de om politic și decident? S-a dedicat excluderii evreilor din viața României. Octavian Goga a condus un guvern a cărui principala agendă de guvernare era antisemitismul. A fost o guvernare scurtă, de doar 44 de zile (29.12.1937-10.02.1938), dar nefastă, pentru că a inițiat măsuri persecutorii care au schimbat fundamental destinul comunității evreiești și al democrației din România. Cronologic vorbind, a fost al doilea guvern eminamente antisemit din Europa, după cel nazist.

Partenerul principal de guvernare al lui Goga a fost A.C. Cuza, de pe poziția de ministru de stat și "președinte suprem" al Partidului Național Creștin, notoriu corifeu al iudeofobiei, ideolog și longeviv lider politic în același timp - fără îndoială figura nefastă cu rolul cel mai mare, în România, în teoretizarea antisemitismului și transformarea acestuia în politici.”

 

„•Un lider între lumi: Wilhelm Filderman. Incursiuni biografice•

Volumul va fi coordonat de: Adrian Cioflâncă și Natalia Lazăr

Studiile vor fi trimise până la data de 15 iulie 2021, la adresele de mail: adriancioflanca@gmail.com și naty_lazar@yahoo.com 

Spor la treabă!”